vineri, 29 iulie 2011

PDL ameninţat cu dizolvarea pe cale judecătorescă. Reclamant: Partidul Democrat!


Uneori, buturuga mică răstoarnă carul mare. Pe 8 septembrie, Partidul Democrat Liberal este chemat în instanţă la Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, într-un proces prin care se cere dizolvarea sa. Temeiul legal al demersului este încălcarea art. 25 (1) (2) din Legea 14/2003, iar dizolvarea se întemeiază pe aplicarea art. 26 (1) (2) din aceeaşi lege. Petentul acţiunii judecătoreşti este Viorel Rînghilescu, preşedintele... Partidulul Democrat. Al adevăratului Partid Democrat, pentru că cel condus de Emil Boc, iar înaintea lui de Traian Băsescu şi Petre Roman este, se pare, un partid furat. Pentru a înţelege cât de cât absurditatea situaţiei, trebuie făcut un scurt remember. Pe 9 iulie 2006, subsemnatul pubica pe site-ul Agonia.ro (n-am avut loc în altă parte), sub titlul „Partidul Democrat are o problemă: din punct de vedere juridic, nu există!”, următorul text:

„Partidul din care a făcut parte, până la alegerile din decembrie 2004, preşedintele României este, din punct de vedere juridic, nul. Adevăratul Partid Democrat s-a înfiinţat pe 26 decembrie 1989, în clădirea Comitetului Central. Fondatorul acestui partid este revoluţionarul Viorel Rînghilescu. Platforma program a fost citită de acesta în faţa camerelor şi transmisă, prin agenţiile străine, pe posturile Tv din întreaga lume. Documentele de înfiinţare au fost depuse la tribunal pe 11 ianuarie 1990. Dar, cu alţi membri fondatori, majoritatea maghiari.

În momentul de faţă există suficiente dovezi scrise, filmate, fotografii şi declaraţii care confirmă “furtul” paternităţii PD. Viorel Rînghilescu, rezident în Olanda (după ce a fost izgonit din ţară, sub ameninţarea cu moartea, în 1990), a revenit în România pentru a-şi revendica partidul. Pe 26 mai, el a trimis la preşedinţie o scrisoare prin care solicita lui Traian Băsescu o întrevedere. Nu a primit nici un răspuns. Zilele acestea Viorel Rînghilescu va depune în instanţă dosarul unui caz care poate releva un fapt fără precedent: inexistenţa de drept a Partidului Democrat pe care l-am votat în alegeri.

Un PD format din maghiari
Dosarul de înfiinţare a Partidului Democrat estre lovit de nulitate încă de la prima pagină: data este eronată (11.01. 1989, în loc de11.01.1990), numărul semnăturilor nu concordă cu lista numelor (sunt mai puţine), iar pe documentul dactilografiat este făcută o adăugire de mână. Mai departe, în statutul partidului nu sunt decât semnăturile, lista explicită a semnatarilor lipseşte. Urmează platforma program a partidului, ataşată şi ea la dosar, dar care este datată 26.12.1989. Iar în tabelul nominal cu membrii fondatori ai Partidului Democrat (“Partididului”, cum este scris), din cele 41 de nume 26 sunt nume ungureşti, aparţinând unor persoane neparticipante la revoluţie. Iar unul dintre nume, Dani Eva, e trecut de două ori. Ca să nu mai vorbim că sunt vreo trei Remenyik (Sandor, Ildiko şi Istvan), doi Hadnagy-Rottestein (şi un Rottestein Robert), doi Csako-Laszlo, doi Agardi, doi Dani Kalman, doi Darko şi trei Suto. Restul sunt români sau de etnie incertă.

Nume de cod: “Benedict”
O altă ciudăţenie a documentelor depuse la TMB este aceea că, dintre cei 13 membri ai “Comitetului Naţional Provizoriu” al Partidului Democrat (care au semnat solicitarea de înscriere), şase nici nu se regăsesc pe lista membrilor fondatori: Dincă Dumitru, Coiciu Viorel, Grigorescu Alexandru, Nicolae Costel, Popa Octavian şi Ştefănescu Adrian. Adică, deşi nu făceau parte din partid, făceau parte din comitetul de conducere al partidului. Dar parcă mai contează? Parcă a contat vreodată? Şi, oricum, în acest moment, discuţia nu se mai poate purta în termeni juridici pentru că e tardiv, atât sub aspect civil, cât şi penal. În perspectiva legitimităţii istorice lucrurile nu stau însă chiar aşa, iar ca imagine a partidului situaţia e dezastruoasă, mai ales pe plan extern. Pentru că PD-ul este unul dintre partidele din Alianţă, iar Traian Băsescu a fost propulsat în alegeri de acest partid. Care are o mare problemă, căci s-a constituit nu numai pe bază de fraudă grosolană, ci şi, conform declaraţiilor lui Viorel Rînghilescu, prin teroare şi ameninţare cu moartea. Iar autor nominal al actului de teroare este nimeni altul decât Cazimir Ionescu, actualmente membru marcant al CNSAS. Ceea ce ne duce cu gândul la numele de cod “Bebedict”, de care scria “Gardianul”.

“Ceauşescu era mort când a fost împuşcat!”
“Pe 24 decembrie dimineaţa, a venit în clădirea CC-ului Sergiu Nicolaescu, însoţit de un militar. Avea în mână o sacoşa şi era foarte agitat” – povesteşte Viorel Rânghilescu. “Întreba întruna de Cazimir Ionescu, care nu era momentan acolo. Mi-am dat seama că deţine o informaţie importantă, pe care nu voia să ne-o comunice nouă, revoluţionarilor. L-am rugat pe Tara Tiberiu - acum pot să-i spun numele, căci au trecut 16 ani – să afle care-i misterul agitaţiei lui Nicolaescu. Tiberiu s-a dus la soldat şi, după ce l-a cam înghesuit, a aflat un lucru care acum pare de necrezut: Ceauşescu murise în dimineaţa acelei zile de 24 decembrie. Am aflat după aceea că procesul avusese loc pe 23 decembrie. Deci, când a fost executat, Ceauşescu era deja mort. Plutonul de execuţie a tras într-un cadavru... Soldatul n-a ştiut să spună care a fost cauza decesului, a zis că a murit pur şi simplu. Această veste, plus multe alte lucruri suspecte care s-au întâmplat în acea zi, m-au făcut să cred că se pregăteşte un mare circ... Ceea ce, se ştie, s-a şi întâmplat...”

“Am ordin de la Cazimir Ionescu să vă împuşc!”
“Atunci, împreună cu un grup de revoluţionari, am luat hotărârea să înfiinţez primul partid politic” – continuă Viorel Rînghilescu. “Am lucrat la asta toată ziua de 25 decembrie şi toată noaptea care a urmat. A doua zi, pe 26, la ora 7.00, Dan Iosif a anunţat public primul miting democratic, pentru ora 15.00, chiar în clădirea CC-ului. Aşa se face că toţi ziariştii străini din Bucureşti s-au adunat acolo. În faţa lor, am anunţat înfiinţarea Partidului Democrat şi am citit platforma program. Imediat după asta au început să se dea anunţuri la radio şi televiziune că în clădirea CC-ului se află un grup de terorişti care trebuie exterminaţi. Tancurile din piaţă şi-au îndreptat tunurile spre clădire, iar generalul Guşe (care primise ordin să ne execute) a venit personal să vadă despre ce fel de terorişti e vorba. Când s-a lămurit, a calmat lucrurile, a anunţat că nu e vorba de terorişti şi a refuzat să execute ordinul. Părea că totul a reintrat în normal până când, la vreo două ore, a venit căpitanul Mihai Lupoi însoţit de un grup de uslaşi înarmaţi şi, cu pistolul în mână, ne-a somat: . Am plecat, sub escortă, din clădirea în care până atunci luptaserăm. Totuşi, trebuie să recunosc, Lupoi ne-a mai spus, în şoaptă, un lucru pentru care trebuie să-i mulţumesc: Nu vă duceţi acasă!”.

Acest episod din data de 26 decembrie 1989 a fost prezentat de Viorel Rînghilescu şi generalului Dan Voinea (cel care se ocupă de dosarul Revoluţiei), într-o plângere adresată acestuia pe 23.12.2005. Nu a primit nici un răspuns, aşa cum nu a primit nici de la preşedinte. Şi nici nu va primi”. (Miron Manega, 9.06. 2006)


Previziunea mea s-a împlinit: nimeni nu l-a băgat în seamă pe Viorel Rînghilescu, fapt care l-a îndârjit şi mai mult, determinându-l să reînfiinţeze Partidul Democrat. Care, iată, a devenit petent într-un proces care s-ar putea să rezolve mai multe decât toată opziţia la un loc. Doamne-ajută!




Sursa: www.certitudinea.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu