luni, 26 septembrie 2011

Impresariat à la roumaine, made in France




O studentă la limbi străine a ajuns în Franţa cu bursă Erasmus pentru a studia semiotica picturii. Acum este cel mai tare impresar de artişti din Lyon

Prezenţa artei româneşti în străinătate începe să nu mai fie o cantitate neglijabilă. Am semnalat, în afară de vârfurile clasice ale acesteia (Brâncuşi, Brauner, Marcel Iancu, Maxy etc.) şi artişti nou apăruţi în competiţia mondială, unii mai vârstnici (Michael Lassel, Nicolae Maniu, Marc Marinescu), alţii foarte tineri (Sorin Tara, Adrian Ghenie).

În majoritatea cazurilor, explicaţia succesului este nu în primul rând valoarea în sine a creaţiilor artistice (aceasta re­prezintă condiţia obligatorie, dar nu şi suficientă), ci eficienţa impresarierii. Astfel, Michael Lassel l-a avut ca agent pe Charles Saatchi, Nicolae Maniu pe Gilles Dyan de la Opera Gallery din Paris, iar Adrian Ghenie pe un român din Los Angeles care curatoriază compatrioţi, prin firma care-i poartă numele, Mihai Nico­dim Gallery.

De la limbi străine la semiotica picturii
Aşadar, în dinamica pieţei de ar­tă din străinătate, România este pre­zentă mai degrabă prin artişti ro­mâni impresariaţi de străini decât prin agenţi români care să impresa­rieze străini. De fapt, această profesie în România e aproape inexisten­tă, aşa că este explicabilă slaba noastră reprezentare în străinătate pe acest domeniu. Totuşi avem şi ase­menea cazuri, unul fiind Dorothea Fleiss, plasticiană din România care s-a „convertit” la curatoriat în Ger­ma­nia. Un caz recent, dar foarte ex­pansiv, este o tânără pe nume Eliza Ploia, care a intrat în „pâine” în ur­mă cu câţiva ani, la Lyon, dar care are un palmares demn de invidiat chiar de către un profesionist cu zeci de ani de experienţă.

Eliza Ploia la Goudargues în sudul Franţei (lângă o sculptură în lemn a lui Denis Bonnes, un artist din Carcassonne)

Absolventă a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti, Eliza Ploia a ajuns la Lyon, în Franţa, în 2004, cu o bursă Erasmus (în anul trei de facultate), pentru a studia Semiotica Imaginii la Universitatea Lumiere. Aici s-a specializat în semiotica picturii. A făcut în acest domeniu doi ani de master şi trei de doctorat, apoi un stagiu la Muzeul de Arte din Lyon şi, în paralel, a absol­vit un curs de manager de instituţie culturală. Ideea de a deveni impresar i-a venit în timp ce se forma ca manager, în întâlnirile ei cu artiştii lyonezi (Olivier Genet, David Lefe­bvre, Martha Melikian etc.), la Mar­ché de la Création din Lyon (eveniment în aer liber care are loc în fie­care duminică).

În 2007 l-a cunoscut pe Signorino Leonardi, un pasionat colecţionar de artă şi mecena al artiştilor tineri, pe care l-a ajutat să organizeze o expo­zi­ţie de artă populară salvadoriană. A fost primul eveniment de anvergură organizat de tânăra româncă şi pri­mul succes. De atunci a început să lu­creze la dezvoltarea reţelei de ar­tişti şi colecţionari, organizând în paralel şi expoziţii cu vânzare. În 2009 a creat, împreună cu Signorino Leonardi, primul site dedicat artelor plastice la Lyon şi regiunea lyoneză, actuartlyon.com, unde scrie cronici de artă, publică dezbateri şi actuali­zează toate evenimentele artistice din regiune.

Conceptul „Actuartlyon”
Strategia Elizei Ploia de cucerire a pieţei de artă a fost sistematică şi extrem de minuţioasă: a câştigat în­cre­derea artiştilor prin relaţii de pia­ţă corecte şi transparente, dar şi prin eficienţa impresarierii, a acoperit plaja pieţei de artă prin activitatea editorială şi prezenţa activă la evenimente, a organizat propriile ei evenimente cu dublă ţintă: vânzarea propriu-zisă şi pătrunderea, ca prezenţă vie, a artelor plastice în spaţiul pu­blic. Singularitatea ei prin toate aceste demersuri i-a adus o binemeritată notorietate, nu numai printre artişti, ci şi în rândul publicului de artă, pe care a reuşit să-l „înmulţească”, prin­tr-un fel de pedagogie culturală: „Toa­te expoziţiile mele încep cu: «Ac­tuartlyon prezintă». Conceptul Actu­ar­tlyon se caracterizează prin căl­du­ră şi simplitate, prin întâmpinarea oricărui vizitator în termeni coloc­viali, fără discursuri pompoase. Vizi­tatorii anonimi sunt o sursă extraordinară de informaţii, care îmi permit să-mi formez deja o idee de cum este văzută arta de către publicul larg. Mi-am propus să lupt împotriva ideii generale că arta este inaccesibilă din punct de vedere estetic şi fi­nanciar. Sunt sigură că acest public, alături de care îmi propun să aplic această pedagogie, la nivelul meu, oricât este el de modest, va fi mâine soluţia pentru creaţia artiştilor în viaţă”.

Expoziţia "Tabu şi Totem" a pictoriţei Delphine Cadoré

Ataşamentul faţă de artă şi artişti al Elizei Ploia a fost punctat şi prin implicarea ei în lupta acestora cu primăria oraşului Lyon, atunci când instituţia a comis discriminări flagrante în selecţia lucrărilor pentru Marché de la Création. „M-am angajat în apărarea artiştilor refuzaţi, con­testând dreptul comisiei de selec­ţie de a judeca cine e artist şi cine nu e, în condiţiile în care azi, în Franţa, nu mai există niciun criteriu formal pentru definirea calităţii de artist. Numai criteriul fiscal funcţionează. În Franţa este artist profesionist ori­cine creează obiecte cu mâna lui, se înscrie la Casa de Asigurare a Artiş­tilor şi plăteşte taxele sociale la zi... Am avut presa cu noi, iar primăria a refăcut regulamentul. Trei artişti au depus însă plângere la tribunalul administrativ împotriva primăriei care girează marché-ul. Instrumen­ta­rea dosarului se va termina în octombrie”.

Condiţiile impresariatului de succes

Eliza Ploia impresariază acum 18 artişti, cărora le percepe un co­mision relativ mic - 20%. În ultimele şapte expoziţii a vândut în jur de 50 de lucrări, ceea ce este de-a dreptul impresionant în Franţa, pentru cineva care a început să practice această profesie abia de patru ani şi care mai este şi imigrant. Cel mai scump ta­blou vândut a fost de 6.000 de euro. Impresara este atrasă de artiştii din categoria „art singulier” (artă în afa­ra normelor), dintre care a lansat şi o „vedetă”: Delphine Cadoré. „Acum un an era necunoscută - spune Eliza Ploia -, iar azi este invitată la festivaluri renumite, unde-şi vinde lucrările de zece ori mai scump”. Strategia de „recru­ta­re” a artiştilor (căci şi aici e vorba de o strategie) este cât se poate de sim­plă: „Respect două principii de ba­ză: puterea emoţiei, când mă gă­sesc în faţa unei picturi, şi cali­tă­ţile personale ale artistului. Bineîn­ţeles că emoţia se poate dovedi câteodată pri­pită sau falsă. Există artişti cu care am încetat colaborarea după câ­teva luni, alţii pe care îi expun de patru ani. Cea mai mare dificultate în cariera de agent este crearea u­nui renume şi a unui sentiment de în­credere din partea publicului. Evo­luţia e lentă, de aceea decizia de a te lansa pe acest drum este un ade­vărat angajament, atât faţă de tine, cât şi, bineînţeles, faţă de ar­tişti. Iar cel mai important lucru în relaţia cu ar­tiştii este de a găsi echi­librul psihologic între dorinţa lor de a deveni celebri şi capacitatea lor de a rămâne modeşti”.

Expoziţie Olivier Genet

Cele trei straturi ale pieţei de artă

Despre piaţa cumpărătorilor de artă şi nişa de public căreia se adre­sează oferta sa, Eliza Ploia gândeşte astfel: „După mine, piaţa artei se împarte astăzi în trei straturi care se comportă ca apa şi uleiul. Primul este cercul restrâns de persoane foar­te bogate, care nu ştiu ce să mai facă cu banii. Singurul criteriu de dife­renţiere între ei este achiziţia unei opere de artă la preţuri exorbitante, milioane de euro. Aici se tranzacţio­nează mai ales arta contemporană şi artiştii morţi. O altă tranşă este cea a preţurilor cuprinse între 10.000 şi 200.000 euro. Aici operează colecţio­narii adevăraţi, care cunosc foarte bine piaţa şi sunt interesaţi de artişti încă din timpul vieţii. Printre aceşti artişti, care reprezintă deja un anumit curent sau o tendinţă contemporană, se numără Garouste, Ben Vau­tier, Chamizo, Di Rosa («figuration libre» din anii ’80) etc. Sub 10.000 de euro i-aş clasa eu pe colecţionarii ama­tori, cu un anumit simţ estetic, care vor să achiziţioneze opere de ar­tă originale, la preţuri rezonabile, şi de care nu se vor despărţi, poate, niciodată. Eu acestei ultime categorii de persoane mă adresez. Este o categorie numeroasă, sensibilă la artă, dar total ignorată şi neîncurajată în direcţia asta. Îi cunosc, vin la ex­poziţiile organizate de mine şi uneori cumpără. Sunt foarte încre­ză­­toa­r­e în acest public larg, sensibil şi rezonabil”.

Afişul viitoarei expoziţii curatoriate de Eliza Ploia (Jean-Marc Belleton, Olivier Genet şi David Lefebvre)

Unde sunt românii?

Dintre artiştii români, Eliza Ploia nu a vândut, până acum, decât unul singur: pe Grigore Găurean din Cluj. Nu pentru că nu ar dori (Eliza ştie ce potenţial de ta­lente are arta românească), ci din lipsa reciprocităţii căutărilor: un artist informat, care-şi caută un impresar, are mai multe şanse să-l şi găsească decât unul care nu caută. Dar, până la apariţia pictorilor sau sculptorilor români în portofoliul său, Eliza Ploia pregăteşte o importantă expoziţie cu trei dintre artiştii săi cei mai bine cotaţi: sculptorul Jean-Marc Belleton (cota oficială Drouot - 30.000 de euro) şi pictorii Olivier Genet şi David Lefebvre. Expoziţia are loc pe 26 septembrie, la Lyon.

Sursă: www.certitudinea.ro

duminică, 25 septembrie 2011

WEBIT 2011. Hai România! Votați Ivan cel Groaznic!

Echipa României se menține, de mai bine de o săptămână, pe locul întâi la concursul de influență online WEBIT 2011. Sunt șanse reale de a păstra acest loc până la finalul competiției, ba chiar speranțe de a depăși Italia (instalată, aproape de la început, pe locul I).

Practic, în acest moment, lupta se dă între două echipe românești care, prin această luptă, aduc puncte României. Ceea ce este minunat. Cele două echipe sunt: tetatet.ro (”oastea lui Ștefan cel Mare”, cum s-au autointitulat membrii echipei, condusă de Virgil Dan Amza) și ”armata Țarului” (botezată așa tot de cei de la Tetatet), condusă de Florinel Nicolai Deciu (alias ”Țarul Nicolai”).

E bine că echipele s-au branduit cumva prin aceste porecle, pentru că asta personalizează lupta și-i dă o notă de relaxare ludică. M-am gândit – dacă tot m-am nimerit să fiu în ”armata Țarului” – să mă autointitulez și eu cumva. Așa că – pentru a fi în ton cu contextul și pentru a-mi ”speria” adversarii - m-am hotărât să fiu ”Ivan cel Groaznic”! Asta în ciuda faptului că nu sunt câtuși de puțin filorus, ba chiar dimpotrivă.
Așa că, votați ”Ivan cel Groaznic”, alias Miron Manega! Votați ”armata Țarului” pentru România! Vae victis!

”ARMATA ȚARULUI”:

Tzarul Nicolai (FLORINEL NICOLAI DECIU) http://bit.ly/bPrifT

Ivan cel Groaznic (MIRON MANEGA) http://bit.ly/bfcH6d

Lucretia Berzintu http://bit.ly/ds0diH

Dan-Octavian Catana http://bit.ly/8ZT8A2

Gelu Vlasin http://bit.ly/a3TnyZ

Ana Break http://bit.ly/92RH7B

Codrean Tiron Viorela http://bit.ly/c9Zx6I

Mihai Antonescu http://bit.ly/aZtcCu

Marius Ionescu http://bit.ly/ais22Q

Becart Valentina http://bit.ly/dpecWl

Dana Andronie http://bit.ly/qyXfGe

Claudiu Manea http://bit.ly/okvi0k

Stefan Ilie http://bit.ly/n37Zhp

Creteanu Ion http://bit.ly/pIuPLB

Anca Lupu http://bit.ly/ao8IRe

Dorina Ciocan http://bit.ly/9xqNFw

Dorina Ciocan http://bit.ly/bEgbOv

Angela Furtuna http://bit.ly/9TxMFd


Mişcarea Euro-Civică Română http://bit.ly/9yufXA

Radu Gamulea http://bit.ly/cp58xA

Loredana Ganescu http://bit.ly/9i81A4

Milky Way Galaxy http://bit.ly/b4Atfq

Marcel Raducu http://bit.ly/cHaKxS

Elena Raducu http://bit.ly/dtZJ5P

Marius Erimia http://bit.ly/c95304

Constanta Abalasei-Donosa http://bit.ly/bQur3l

Rodica Eugenia Fiedler http://bit.ly/cNg4Ik

Eduard Cristian Ionita http://bit.ly/9kzU3R

Oana Călin http://bit.ly/cn1lsz

Ovidiu Bufnila http://bit.ly/c14vr0

Florinel Nicolai Deciu http://bit.ly/aQJJTg

Clanul Liceenilor( MIRON MANEGA) http://bit.ly/arlSto

Horatio Corneliu http://bit.ly/cvaXwD

Constantin Zolog http://bit.ly/dlkjJr

Ibrahim Musa http://bit.ly/96BsEx

Mona Bernhardt-Lorinczi http://bit.ly/9ok2fw

Victor Geza Gondos http://bit.ly/gG0b1b

Paul Oprea http://bit.ly/f0nYWy


marți, 20 septembrie 2011

WEBIT 2011. De ce nu particip prin Tetatet.ro?


Am fost întrebat de ce nu particip la WEBIT 2011 împreună cu grupul Tetatet.ro unde, de altfel, m-am şi înscris (recunosc, a fost o greşală). Teoretic, aş fi beneficiat de sprijinul membrilor care m-ar fi propulsat, poate, alături de liderul lor Virgil Dan Amza. Răspunsul e simplu: după părerea mea, sunt primii care au sabotat echipa României. Şi mi se pare cu atât mai grav cu cât au făcut-o sub masca naţionalismului sincer. Nu toţi, e adevărat, dar cei care au acţionat astfel sunt exact factorii de influenţă ai comunităţii.

Liderul României în acest concurs a fost, până nu demult, un concurent al cărui pseudonim este TZARUL NICOLAI. Motivul (pretextul) combaterii sale era exact acest nume, care a fost considerat de Tetatet.ro ca nereprezentativ pentru România, ba chiar nociv. Nu ştiu dacă a existat şi un denunţ din partea lor către organizatorii WEBIT 2011, cert este că atitudinea contestatarilor s-a potrivit ca o mănuşă organizatorilor, care sunt bulgari şi au tot interesul ca Bulgaria să obţină măcar locul 2 (locul 1 este ocupat irevocabil de italieni, care au ştiut să-i voteze in corpore pe cei mai buni dintre ei).

Fapt e că organizatorii au suspendat contul „Tzarului” şi, odată cu el, tot punctajul acestuia pentru România (era cel mai mare punctaj din echipă). Cele mai multe puncte le au, în acest moment (20.09.2011, ora 12,05), Virgil Dan Amza (liderul grupului Tetatet.ro) şi subsemnatul, care nu are în spate decât propria putere de influenţă (prin certitudinea.ro şi sistemul de reţele la care e conectat site-ul). La acest potenţial se adaugă membrii altor piramide, ale căror „vârfuri” au fost de asemenea suspendate. Precizez că nu sunt români, ci străini! Care, în felul acesta, votează pentru România.

Aceşti străini sunt mobilizaţi (prin propria influenţă) de nimeni altul decât „filorusul” exclus, TZARUL NICOLAI. De fapt, presupun că ăsta-i sensul concursului de influenţă online, indiferent ce şi-au propus organizatorii: să determini cât mai mulţi oameni să te voteze, pentru a aduce puncte ţării tale. Orice partipris care trage în sens invers este anti-patriotic...

Poate că sunt exagerat în suspiciunile mele... De aceea mă văd nevoit să le susţin prin comentariile apărute pe Tetatet.ro. Le găsiţi AICI. Dar, pentru că s-ar putea să "dispară" între timp, le-am salvat şi ca imagini. Iată-le:

P.S. O veste bună: în urma contestaţiei trimise la WEBIT în urmă cu o săptămână, „Tzarul Nicolai” a revenit azi în concurs cu numele real, FLORINEL NICOLAI DECIU, şi cu toate punctele acumulate ca „Tzar”. Am constatat faptul în timp ce scriam textul de mai sus. În aceste condiţii, România nu mai poate pierde, în faţa Bulgariei, locul 2. Teoretic, există chiar vagi speranţe ca fostul „Tzar” să le ajungă din urmă pe cele două italience din vârful topului. Dar numai dacă-l votează toată echipa României. Ceea ce e puţin probabil, având în vedere „obstacolele”...

duminică, 18 septembrie 2011

WEBIT 2011: Miron Manega şi CERTITUDINEA se află în Top 10 mondial. Votaţi-mă în continuare!

Aşa cum tot repet de o vreme încoace, particip în echipa României la un concurs internaţional de influenţă online numit WEBIT 2011, la care participă, în acest moment, peste 1.500 de concurenţi din 79 de ţări. România se află acum pe locul 2 mondial, după Italia şi înaintea Bulgariei.

Poziţia mea, în clasament, este variabilă: când pe locul 2, când pe locul 1 pe ţară (la competiţie cu Virgil Dan Amza de la grupul Tetatet.ro). În clasamentul mondial, poziţia mea oscilează între locul 4 şi 3 mondial. Între ţări, bătălia pe echipe se duce între Bulgaria şi România, pentru locul 2. Locul 1 nu mai poate fi atins, este deja adjudecat de Italia, care a avut o strategie coerentă de susţinere (prin toţi cei peste 200 de concurenţi) a celor din vârf.

Se pare însă că politica organizatorilor (care sunt bulgari) nu este tocmai fair-play. Astfel, cei mai buni concurenţi, MANIAK MULIGAMBIA din Moldova şi TZARUL NICOLAI din România, au fost suspendaţi din concurs. Este posibil ca TZARUL NICOLAI să revină, căci a făcut contestaţie, pentru că nu i-a explicat nimeni motivele suspendării.

Dar, până atunci, eu, care eram în „piramida” lui, m-am trezit pe poziţia de lider de grup şi, implicit, una dintre „rachetele purtătoare” ale echipei României. De aceea, vă rog să mă votaţi căci, susţinându-mă pe mine, susţineţi CERTITUDINEA şi, implicit, România. Aşadar,
amintiţi-vă de CERTITUDINEA măcar o dată pe zi şi votaţi MIRON MANEGA !


PS-1: Votaţi TZARUL NICOLAI, chiar dacă nu vi se primeşte votul! Click-urile acordate i se contabilizează şi, dacă i se dă drumul la cont, va produce efecte retroactiv.


PS-2
: Un fapt interesant de pe „câmpul de luptă”: în urma suspendării mai multor conturi, cei care au rămas fără lider, chiar dacă sunt din altă ţară, au început să voteze pentru membrii piramidei TZARULUI NICOLAI, adică pentru lista de mai sus. Voturile primite sunt mai numeroase decât ale susţinătorilor din România. În plus, singurul concurent din Sudan (Ibrahim Musa), deşi nu are niciun conflict cu nimeni, a intrat în piramida TZARULUI, pe care o votează, dar şi primeşte voturi de la ea. Asta da putere de influenţă! Ce păcat că românii nu se pot solidariza nici la interes, nici la joacă!

sâmbătă, 17 septembrie 2011

CU LIRA TRACĂ PRIN CETATEA ETERNĂ. Recital de cobză în faţa Columnei lui Traian

În perioada 9-15 august a avut loc, la Roma, Festivalul Callatis. Era un pretext (şi un cadru potrivit) pentru reluarea unui proiect mai vechi al subsemnatului şi anume „Ion Creţeanu pe urmele lui Badea Cârţan. Al doilea dac coboară de pe Columnă”. N-a fost să fie în 2010, pentru că Ion Creţeanu s-a operat de cancer. Anul ăsta am reuşit. Am ajuns la Roma împreună cu echipa Festivalului Callatis, dar fără să facem parte din acea echipă. A fost o experienţă tristă sub multe aspecte - poate că voi reveni vreodată asupra ei - dar important e că Ion Creţenu a reuşit să facă ceea ce ne propusesem în urmă cu un an: să cânte la cobză - la LIRA TRACĂ !– chiar lângă Columna lui Traian. A făcut-o! Am făcut-o, de fapt, dacă se pune şi cel care a fost cu ideea şi susţinerea...

Şi nu doar la Columnă a cântat Ion Creţeanu, ci aproape prin toată Roma istorică, atât cât ne-au putut duce picioarele într-o zi toridă de august.

Am plecat de la Academia di Romania, spre Vila Borghese, am coborât în Piaza del Popolo, apoi, pe Corso, ne-am îndreptat spre Colosseum, trecând pe lângă Capitoliu. Creţeanu i-a cântat din cobză lui Iulius Caesar, lui Octavian Augustus şi altor statui celebre. A fost un fel de colind paradoxal şi unic, în miez de vară, prin Cetatea Eternă...

La Columnă a ţinut un adevărat recital, în faţa unui public aleator şi eclectic, mai mult turişti străini decât italieni... Au vrut să-i dea bani, dar i-am oprit spunându-le (fac această mărturisire, asumându-mi riscul de a fi considerat rasist) că „suntem români, nu ţigani”. Poate am exagerat asociind cerşetoria cu dominanta ocupaţională a etniei deşi, statistic, în ceea ce-i priveşte, doar furturile sunt mai bine reprezentate...

Dar nici prea multe explicaţii nu aveam cum să le dau acelor străini uimiţi. Şi ce să le spun, în fond? Că omul ăsta nu cânta pentru ei, ci pentru el însuşi? Sau că „n-am venit să cerem, am venit să dăm”? Cine ar fi înţeles?...

START COLIND! Statuia lui Vasile Gorduz din curtea Academiei Române din Roma: Traian şi Lupoaica cu trei ţâţe, cărora i-am adăugat o cobză...


Pe Corso...


În faţa Capitoliului...

Lângă Iulius Caesar...

... şi Octavian Augustus...

Aproape de Columnă...

Şi, în sfârşit...

... Şi, din nou la statuia lui Traian cu lupoaica (şi cobza!) în braţe...

P.S. Ion Creţeanu a cântat şi la Festivalul Callatis. Iată-l, pe scena din Piaţa Capitoliului, alături de Felicia Filip, Cristian Mihăilescu şi taraful din Morunglav:


Sursa: www.certitudinea.ro