duminică, 28 februarie 2010

MODELUL DE ŢARĂ (II). Proiectul a fost trimis către Clubul de la Roma, World Future Forum şi OECD


Nu este nici o nouă utopie, nici o păcăleală gen “luminiţă de la capătul tunelului”. Este un proiect funcţional care se va derula oricum, cu voia sau fără voia statului român. Tot ce ar avea de făcut Parlamentul, Guvernul sau Preşedinţia ar fi să-i asigure cadrul legal. Dacă nu, o va face Uniunea Europeană. Autorul proiectului este prof. dr. Florian Colceag.

Modelul de Ţară seamănă izbitor, în privinţa expertizei istorice, a diagnozei sociale, a motivaţiei şi a reperelor de bune practici (preluate din experienţa sistemelor britanice) cu teoria Statului Organic a lui Mihai Eminescu. Modelul de Ţară nu este însă doar o teorie, ci şi (mai ales) un manual de lucru, Florian Colceag având avantajul instrumentelor de cercetare ale secolului XXI. “Modelul de ţară” este un fel de maşină pe care autorul ei te învaţă şi cum s-o construieşti, şi cum s-o utilizezi.

“Avem în diaspora somităţi mondiale despre care în România nu se ştie nimic”

Să revenim pe pământ. S-a mai realizat în lume ceva asemănător?

Nu de o asemenea anvergură. Dar toate programele funcţionale din lume se pot exprima printr-o reprezentare matemtică.

Pe ce se bazează, în afară de proiectul propriu-zis, estimarea succesului acestui proiect? Care sunt premizele favorabile?

Bunele practici, adică experienţa anterioară. E un principiu fundamental în demararea oricărui proiect. Există un număr de capete de program care, peste tot în lume unde au fost aplicate, au adus beneficii. Dar nu fiecare singur, ci la pachet. Prin “modelul de ţară”, noi putem pune pe picioare o structură funcţională cu 120 de specialişti iniţial – câte patru pe fiecare direcţie mare – care, la rândul lor, gestionează fiecare un alt număr de persoane pe care le specializează pentru derularea unor zeci de programe. E vorba de o formare de formatori care se desfăşoară simultan cu derularea programelor. Acest mecanism se poate face rapid, dar numai cu oameni specializaţi.

Avem aceşti specialişti?

Bineînţeles. I-am avut dintotdeauna, dar nimeni nu i-a luat în seamă. Şi – atenţie! – o bună parte dintre aceştia se află în diaspora. Nu li s-a cerut niciodată sprijinul, pentru că nu li s-a înţeles rostul. Oamenii ăştia, somităţi internaţionale de care în România nu se ştie nimic, sunt dispuşi să contribuie la redresarea ţării de origine. Asta dacă li se cere acest lucru şi dacă ar avea în România conexiunea credibilă pentru ei.

Ce înseamnă o conexiune credibilă?

Oameni ca ei. Care gândesc şi acţionează după aceleaşi reguli, care cunosc aceste reguli şi care sunt specialişti recunoscuţi în domeniu. Specialiştii, de oriunde ar fi, se cunosc între ei, de la un anumit nivel de autoritate în sus.
Revin… Aşadar, specialiştii există. Iar acum, în situaţia luptei pentru resurse europene, suntem în situaţia de a avea soluţia şi de a nu o putea aplica, din cauza atitudinii greşite a instituţiilor statului român.

“Nu convine nimănui să fim altceva decât o piaţă de cumpărători mărunţi”

Invenţiile româneşti, printre care motorul cu apă al lui Mihai Ruşeţel, sau dispozitivul care reduce consumul de carburant cu 90% al lui Iordan Stavar, sau invenţiile lui Justin Capră, sunt luate în calcul de “modelul de ţară”?

Bineînţeles. Invenţiile constituie una dintre direcţiile majore ale redresării economice a României. Să luăm exemplul pe care l-aţi dat: motorul cu apă, care a fost pus la punct încă de acum 30 de ani. Dacă sprijinim producţia unui asemenea motor – şi cercetarea prealabilă producţiei – piaţa este, practic, infinită. Bineînţeles că asta va declanşa tot soiul de conflicte şi piedici, pentru că va fi afectată piaţa maşinilor cu carburant clasic – benzină sau motorină – , dar să ştiţi că aceste piedici nu sunt atât de mari pe cât se aude… Aici e vorba de manipulare, de nişte fantasme induse subliminal, că, vezi, Doamne, nu te lasă unii să demarezi aşa ceva… Să fim serioşi, a încercat cineva şi n-a reuşit? Conflicte vor fi, bineînţeles, la nivelul politicului economic înalt, la nivel european. Pentru că e un fapt evident – nu există nicio teorie a cospiraţiei – nu ne doreşte nimeni competitivi pe piaţă cu asemenea produse, şi nu convine nimănui să fim altceva decât o piaţă de cumpărători mărunţi. Deci e clar că se vor opune cumva, dar nu în stil mafiot. Se vor folosi mai mult de tendinţa noastră spre delăsare, pe ideea că vom renunţa înainte de a începe. Dovadă numărul foarte mare al invenţiilor pe care nu le-a produs nimeni în serie, până acum. Nici n-a încercat nimeni vreodată, nici din partea statului, nici în mediul privat.

Deci, pe scurt, care e soluţia redresării reale a României?

Răspunsul complet este “modelul de ţară”. Un rezumat al răspunsului: politicile publice (policy making) şi specialiştii în aceste politici publice.

Am identificat până acum, din cele ce mi-aţi spus, două mari forţe, două resurse umane ale Modelului de Ţară: inventica şi inventatorii, pe de o parte, şi “creierele” din diaspora. Aceste “forţe” sunt înştiinţate de existenţa proiectului, sunt dispuse să-l sprijine?

Da, sunt avizate de existenţa proiectului şi sunt dispuse – aş spune chiar nerăbdătoare – să participe la derularea lui.

“Protecţia statului este doar o facilitate”

Mai sunt şi alte forţe pregătite să intre în “joc”?

Da. Destule. Mai multe decât minimul necesar. În afară de persoane izolate, încadrate în diferite structuri de specializare – academicieni, medici, ingineri, economişti, jurnalişti – care şi-au oferit sprijinul activ, necondiţionat, există o structură compactă, constituită special pentru reconstrucţia României: Liga Studenţilor Români din Străinătate. Este “noua generaţie paşoptistă”, cum le place lor să se prezinte. Sunt super-deştepţi, puternici, neinhibaţi, neşantajabili şi… mulţi. Viitorul lor e asigurat în afara ţării, pentru că sunt foarte competenţi şi ofertaţi de o mulţime de universităţi, instituţii sau corporaţii. Refacerea României este o opţiune pentru ei, nu o soluţie impusă. Imaginaţi-vă 1.500 de super-creiere adunate la un loc ca să acţioneze într-o direcţie comună. Iar direcţia e asta. Nu i-a obligat nimeni, nu i-a forţat nimeni.

Şi dacă “statul” nu va marşa la ideea asta?

Oportunitatea susţinerii nu este atât pentru proiect, cât pentru stat. Pentru că proiectul poate fi validat direct de Uniunea Europeană şi se va derula oricum, nu e dependent de stat. Protecţia statului este doar o facilitate. Deja proiectul este trimis către Clubul de la Roma, către World Future Forum şi catre OECD spre studiu, ajungând astfel şi la Uniunea Europeana..
Guvernul României are mai multă nevoie să sprijine acest proiect, decât are proiectul să fie sprijinit… Dar, cu sau fără ajutorul guvernului, al Parlamentului sau al oricărei instituţii a statului român, aplicarea “modelului de ţară” este inevitabilă.

Valoarea financiar-monetară e singurul criteriu al Modelului de Ţară?

Este doar una dintre valorile pe care se bazează proiectul. În România, faptul că valorile-brand, valorile de cunoaştere şi valorile comunitare nu sunt apreciate, ci depreciate, ne-a pus pe noi într-o situaţie extrem de subţire în faţa Europei şi a lumii. Pentru că o ţară îşi poate reface economia pornind de la prestigiul unui brand, a unor valori de cunoaştere sau comunitare. Acestea din urmă, de pildă, denotă o bună organizare internă, ceea ce înseamnă că oamenii sprijină nu numai o persoană sau alta, ci ideile, principiile, soluţiile, invenţiile. În managementul crizelor – şi noi suntem în criză – singura soluţie o constituie programele de autoorganizare. Ca în chibuţurile evreieşti.

Ce sunt chibuţurile?

Chibuţurile sunt mici organizaţii în deşertul din Israel. Adică în jurul unei oaze s-au strâns câteva mii de oameni care au trebuit să supravieţuiască. Şi au făcut-o oferindu-şi unii altora serviciile, ajutându-se unii pe alţii. Venitul unui chibuţ e echivalent cu venitul naţional al unui stat mediu.

VA URMA

Citeste si pe www.certitudinea.ro/

Click pentru a citi proiectul MODELUL DE ŢARĂ

miercuri, 24 februarie 2010

MODELUL DE ŢARĂ (I). O utopie pragmatică, sau un proiect salvator pentru România?


De câteva zile a fost postat pe internet proiectul MODELUL DE ŢARĂ. La prima vedere ai zice că este ori o nouă utopie, ori încă o păcăleală gen “luminiţa de la capătul tunelului”. Nu este nici una, nici alta. Este un proiect funcţional care se va derula oricum, cu voia sau fără voia statului român. Tot ce ar avea de făcut Parlamentul, Guvernul sau Preşedinţia ar fi să-i asigure cadrul legal. Dacă nu, o va face Uniunea Europeană. De fapt, derularea MODELULUI DE ŢARĂ a început. Forţele care-l susţin, pe componente sau integral, sunt personalităţi din mediul academic şi de afaceri, structuri din societatea civilă, personalităţi şi instituţii din diaspora, structuri ale Uniunii Europene şi chiar persoane din mediul politic românesc. Autorul proiectului este Florian Colceag.

IMPORTANT: Modelul de Ţară seamănă izbitor, în privinţa expertizei istorice, a diagnozei sociale, a motivaţiei şi a reperelor de bune practici (preluate din experienţa sistemelor britanice) cu teoria Statului Organic a lui Mihai Eminescu. Evident, Florian Colceag are avantajul instrumentelor de cercetare ale secolului XXI, dar proiectul lui nu este doar o teorie, ci, mai ales, un manual de lucru. “Modelul de ţară” este un fel de maşină pe care autorul ei te învaţă şi cum s-o construieşti, şi cum s-o utilizezi.
Statul român nu mai reprezintă un factor decident în derularea acestui proiect, pentru că n-are nicio legitimitate şi nicio contribuţie. Tot ce poate face e să spună DA şi să-l gireze.

Florian Colceag: “Modelul matematic constituie arhitectura sistemului”

Matematician, profesor cu 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea olimpicilor la matematică, a obţinut peste 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale în această disciplină. Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education. Profesorul Florian Colceag este, de asemenea, fondatorul IRSCA Gifted Education – România (asociaţie non-profit cu scopul de a promova şi sprijini dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile) şi preşedintele EDUGATE (Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi si Talentaţi). Este autorul proiectului Noua Constituţie (făcut deja public) şi al Programului de Retehnologizare şi Modernizare Tehnologică a României, care va fi şi el făcut public, în curând. Ambele reprezintă elemente constitutive ale proiectului de bază.

Domnule profesor, ce este “modelul de ţară”?

Este un proiect de ieşire a României din criză, cu mijloace şi resurse existente, dar pe care nimeni nu a ştiut sau nu a vrut să le acceseze.

Cu ce este mai bun proiectul dumneavoastră decât orice alt proiect încercat până acum?

Până acum nu s-a încercat nimic în sensul ăsta şi, de fapt, în niciun sens. Toate proiectele – sau, mă rog, ceea ce au numit unii proiecte - nu urmăreau redresarea României, ci jefuirea ei.
Am încercat să-l citesc. Este arid, aproape imposibil de lecturat...
Eu sunt matematician. De aceea proiectele mele sunt modele matematice. În forma astfel redactată, modelul de ţară e dificil de înţeles pentru un nespecialist, dar îl înţeleg cu uşurinţă specialiştii în politici publice. Modelul matematic constituie arhitectura sistemului.

Convingeţi-mă pe mine, ca necunoscător, că aşa ceva poate funcţiona şi în realitate.

Cea mai bună dovadă o constituie proiectele mele anterioare care, deşi sunt modele matematice... funcţionează (Râde). Au fost preluate de foarte multe ţări... Orice proiect trebuie să aibă o logică de acest tip în spate, pentru că altfel este incoerent sau nesustenabil.


“Nu l-am inventat, l-am descoperit”

Daţi-mi câteva exemple de astfel aceste proiecte care vă aparţin.

Unul ar fi “Development and Ability”, publicat pe un site al Naţiunilor Unite şi care e folosit pe toate meridianele lumii, din Australia până în China. E un proiect de dezvoltare de domenii. Un altul este “Romania European Integration”, publicat de Universitatea din Sidney şi studiat de toate cancelariile europene înainte de integrarea noastră în UE. A avut o contribuţie importantă la intrarea României în Uniune, pentru că a facilitat înţelegerea dinamicii populaţionale şi a interferenţelor culturale. Sau, poftim, IRSCA Gifted Education – Romania... Centrul pentru dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile. Există, se află la noi în ţară şi funcţionează. E un model matematic.

Citez din proiect: “Modelul teoretic final este o categorie triangulată de sisteme disipative aflate în relaţie omologică, care formează un vector echilibrat şi structuri fractale ce dezvoltă mirror symetry... Modelul este util nu doar pentru coerentizarea politicilor publice şi a guvernanţei, ci şi pentru coerentizarea programelor finanţate”. Vreţi să-mi traduceţi în... româneşte?

Modelul are aparent la bază două triunghiuri echilaterale, unul cu vârful în sus, altul cu vârful în jos. De fapt o categorie triangulată care este proiecţia unui octaedru cu anumite proprietăţi specifice. Orice diagramă comutativă este generată de trei cicluri şi orice ciclu este generat de trei diagrame comutative. Atât ciclurile cât şi diagramele sunt laturi ale octaedrului.

Eu văd ceva ce seamănă cu Steaua lui David...

De departe seamănă cu steaua lui David, dar e încărcată de multiple semnificaţii şi are o logică internă proprie, bazată pe algoritmi de generare şi pe mecanismele ştiintelor complexităţii. Există, desigur, şi multe alte detalii matematice, sugestive pentru specialiştii în domeniu, dar neinteresante pentru public.

Ce bine că m-aţi lămurit!... Vă întreb altfel: ce reprezintă cele două triunghiuri?

Vârfurile primului triunghi reprezintă componentele statului: statul-guvern, statul-naţiune şi statul-afaceri. Celălalt triunghi reprezintă domeniile de lucru, programele: retehnologizare, reprofesionalizare, coparticipare. Unind vârfurile celor două triunghiuri se creează o reţea având forma unui hexagon. Punctele de intersecţie ale tuturor liniilor din desen formează noduri de reţea. Două noduri apropiate ale reţelei generează noi caracteristici concretizate în programe specifice. De exemplu, statul guvern şi reprofesionalizarea generează standardele de calitate şi bună guvernanţă.
Ce sunt structurile fractale?

Un fractal este o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părţi, astfel încât fiecare dintre acestea reproduce figura întregului.

Adică putem aplica schema matematică iniţială pe orice domeniu sau subdomeniu al proiectului?…

Exact. Dar, bineînţeles, fiecare domeniu sau subdomeniu este alcătuit din propriile lui elemente specifice. Această componenţă e pusă la lucru după modelul iniţial…

Dacă înţeleg bine, dumneavoastră aţi inventat un model matematic, în care vreţi să introduceţi un întreg univers social şi să-l forţaţi să funcţioneze după el?
Nu l-am inventat, l-am descoperit. Nici Newton n-a inventat legea gravitaţiei şi nici Einstein n-a inventat teoria relativităţii. Ei le-au descoperit, ceea ce e cu totul altceva. Şi nu forţez lumea să funcţioneze după modelul meu, dimpotrivă, încerc să-i asigur confortul unei funcţionări normale.

VA URMA

Click pentru a putea citi proiectul MODELUL DE ŢARĂ