Despre Golem şi alte nedumeriri

Nu m-aş fi aventurat într-o asemene expunere dacă nu m-ar fi contrariat la maximum nişte asemănări flagrante între două opere de artă având aceeaşi tematică şi chiar acelaşi subiect: Golemul. Autori: Adrian Costea şi Anselm Kiefer. Primul a conceput şi a terminat lucrarea în 2005 (mai exact pe 13.12.2005), când a şi a expus-o în holul de primire al unui cabinet de avocatură din Paris (Veil-Jourde, 38 Rue de Lisbonne, Paris, VIII-eme), cel de-al doilea în 2012, prezentând-o, pe 14 octombrie a.c. în vasta expoziţie (4.700 mp) a lui Thaddaeus Ropac din Paris.

Evident, nici subiectul, nici tema, nici referinţa istorică nu pot fi considerate „corpuri delicte”, mai ales în termenii de evaluare ai artei contemporane. Dar abordarea - da. Detaliile de construcţie - da. Şi, în mod sigur, recuzita obiectual-simbolică, atunci când aceasta nu e generată nemijlocit de referinţă. Nu e cazul. Ambele lucrări (“J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea”, a lui Adrian Costea, şi “Rabi Löw: Der Golem” a lui Anselm Kiefer) sunt lucrări conceptuale, moderne, în care abordarea şi elementele de compoziţie sunt determinante atât pentru estimarea originalităţii, cât şi pentru evaluarea financiară.
Aşadar, cele două lucrări au prea multe părţi comune ca să nu mă mir. Mai mult de-atât, în întreaga expoziţie a lui Anselm Kiefer sunt atât de multe elemente identificabile în “Golemul” lui Adrian Costea de pe Rue de Lisbonne, încât mi-e greu să pun totul pe seama întâmplării şi a coincidenţelor. Mai ales că lucrarea lui Adrian Costea se află de 7 ani în Paris. Şi nu ascunsă într-o pivniţă, ci expusă în holul de primiri al unuia dintre cele mai exclusiviste cabinete de avocatură din lume. Din punctual meu de vedere şi în perspectiva unei percepţii de bun simţ venite din România, întreaga expoziţie a lui Anselm Kiefer pare alcătuită din fragmente dezmembrate din lucrarea “J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea”. Dar cel mai înţelept lucru este să lăsăm detaliile să vorbească…

 

 

Rădăcini "coafate" şi reconceptualizate pentru a da sens lucrărilor. La Anselm Kiefer (dreapta) sunt vopsite în argintiu

 

"J'accuse..." (Costea) şi "Der Golem" (Kiefer) văzute din "profil". Prima are în compoziţie ghinde şi frunze de stejar, cea de-a doua tulpini şi "pălării" de floarea-soarelui, vopsite în argintiu

 

Coasă şi furcă ruginite în compoziţia unei sculpturi (Costea), seceră ruginită în compoziţia unui tablou (Kiefer)

 

Balanţa lui Costea

 

 Balanţele lui Kiefer din expoziţia de la Paris

P.S. Cu amară ironie, Adrian Costea a introdus, în textura conceptuală a lucrării “J’accuse…”, un borcan în care se află o pastilă pe care scrie: „Vaccin contra riscurilor meseriei”. Nu există, bineînţeles, un asemenera vaccin. Există doar măsuri de „protecţia muncii”, pe care, dacă nu le-ai luat la timp, mai târziu e prea târziu. O măsură tardivă este, poate, şi demersul meu de a da Cezarului ce e al Cezarului, după ce acesta a pierdut regatul... Dar poate - cine ştie? - şi-l recâştiga...

Dar oricum ar fi, pentru a nu exista niciun dubiu că sculptura-instalaţie a lui Adrian Costea, “J'accuse...! E. Zola/ Moi aussi...! A. Costea”, chiar este un Golem, reamintesc că, pe masca de pe chipul inexistent al magistratului, sunt zgâriate, aproape imperceptibil, acele cuvinte, litere şi cifre despre care am mai pomenit: EMET(H), MET(H), ADAM, RAVA, RABBI LOEW, VERITE, 26, RABBI ZERA, GENESE 49:9, DER GOLEM – EUGEN d’ALBERT – 1926, SEFER YETSIRA – PATRIARCHE ABRHAM, 27, GUEMARA SANHEDRIN, MARIE STUART, ZOHAR, YHWH, JHCHWH, AHAVAH + EHAD = AMOUR + UNITE = 13, TEMURA, NOTARIKON, TORAH, RABBI ICHMAËL, MOÏSE 613, LEV, MOHEÏDDINE IBN ARABÎ şi multe altele...

Având în vedere cele relatate şi implicaţiile majore care decurg de aici, mi se pare legitim să exprim câteva - să le zicem - nedumeriri:

1.    Cui îi revine paternitatea în condiţiile şi contextul de faţă?

2.    Cui îi aparţin, de fapt şi la urma urmei, eventualele drepturi de autor?

3.    Galeria Thaddaeus Ropac cere preţul de 900.000 euro + TVA pentru  lucrarea Der Golem, executată de Anselm Kiefer, cu o întârziere de 7 ani faţă de Adrian Costea. Deci, dacă această lucrare valorează 900.000 + TVA, ar fi interesant de ştiut cam cât valorează primul şi, îndrăznesc să spun, adevăratul golem - GOLEMUL lui COSTEA: “J'accuse ... ! E. Zola Moi aussi ... ! A. Costea”…

Responsabilitatea, în acest caz, revine atât galeristului Thaddaeus Ropac, cât şi artistului Anselm Kiefer. Aş fi tare curios să ştiu cine, când şi cum va rezolva această tentativă profund neinspirată a artistului Anselm Kiefer, care s-ar putea să ia proporţii dintre cele mai neplăcute. Dacă nu cumva a apelat şi el la borcanul cu “vaccin contra riscurilor meseriei” din lucrarea lui Costea…