AUROLACI CU JEEP-URI ÎN JURUL SPITALULUI CLINIC CF 2

Spitalul Clinic CF 2 este prost aşezat. Este prea vizibil şi se intersectează cu interesele bogătaşilor snobi, ale dezvoltatorilor imobiliari şi ale primarilor. Nu impresionează pe niciunul dintre ei faptul că este un spital de referinţă al Capitalei şi că are superspecialişti, în ciuda eforturilor concertate de a i se compromite imaginea. Pentru că tot ce se întâmplă de câteva luni pare scenariul unui proiect diabolic de distrugere, cu planuri şi variante de rezervă.

Vinovaţii şi „acarii”
Planul A ar putea fi asociat cu scandalul din aprilie, când artista Amelia Antoniu şi Alice Roxana Preda au contractat infecţii nosocomiale în perioada de spitalizare, infecţii care le-au pus în pericol viaţa. Toată presa a căşunat pe „spitalul morţii” (aşa a fost „supranumit” CF 2-ul, deşi, până una-alta, n-a murit nimeni în contextul cauzei, dar asta e o altă poveste) şi, implicit, pe aspectul de neglijenţă şi iresponsabilitate al personalului medical. În realitate, vina era la „vârf”, aşa cum s-a constatat ulterior, în speţă a managerului, Dr.Constantin Tănase, a directorului financiar-contabil, a directorului de îngrijiri (decedat între timp) şi a directorului administrativ, care, în solidar, ar trebui acuzaţi de tentativă de omor cu premeditare. Echipa de control din cadrul Direcţiei Asistenţă Medico-Socială a Ministerului Transporturilor, care a realizat inspecţia la nivelul spitalului CF 2, în perioada 28-30 aprilie, a constatat vinovăţiile, dar i-a sancţionat pe nevinovaţi. “Directorul adminstrativ şi directorul financiar-contabil nu a pus la dispoziţie secţiilor şi laboratoarelor materialul dezinfectant necesar, invocându-se lipsa fondurilor, deşi în timpul controlului a rezultat că atât ministerul cât şi CASMTCT au transmis fonduri către spital, existând astfel în cont sumele necesare achiziţionării unor astfel de materiale”, se precizează în raportul prezentat de Direcţia Asistenţă Medico-Socială (DAMS) din Ministerul Transporturilor privind controlul de la spitalul CF 2. Şi totuşi, constată şi ziarul PUTEREA, din măsurile raportului parafat de fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, şi de directorul DAMS, Victoria Iacob, rezultă că fostul director Constantin Tănase şi reprezentanţii Comitetului Director ai spitalului pot dormi liniştiţi: în urma evenimentelor care au „uşurat” bugetul Ministerului Transporturilor de circa 40.000 euro (costul tratamentelor celor două paciente în alte spitale) şi i-au adus grave prejudicii de imagine, singurele sancţiuni dispuse de Direcţia Asistenţă Medico-Socială, condusă de Victoria Iacob, sunt o amendă cu 10% din salariu, pe termen de o lună, pentru doi medici care nu au nicio vină că managerul spitalului CF 2 nu a alocat fonduri pentru material dezinfectant, deşi planul de prevenire a infecţiilor fusese depus din ianuarie. Cei doi „acari Păun” ai Spitalului CF 2 sunt medicul şef al laboratorului de analize medicale (care a şi demisionat) şi şefa laboratorului de nosocomiale.
Denisa Popovici, preşedintele Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR (în mijloc)

Anonimii din Voluntari şi adevăraţii stăpâni
„Planul era să se întâmple ceva, ca să se închidă spitalul – declară pentru CERTITUDINEA Denisa Popovici, preşedintele Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR. Altfel, ce să cred? Eu am semnalat că existau bani în cont pentru materialul dezinfectant, materiale sanitare şi medicamente, iar controlul a constatat existenţa a nu mai puţin de 11 miliarde. Iată că până la urmă s-a întâmplat ceva grav, dar din fericire n-a murit nimeni. Nu cred în simpla neglijenţă sau iresponsabilitate, de vreme ce eu însumi am făcut, la conducerea Ministerului şi a spitalului, presiuni mari pentru deblocarea fondurilor. Rezultatul a fost nul iar consecinţele sunt cele pe care le cunoaşteţi. Dar, în ciuda prejudiciilor de imagine pe care le-a adus spitalului un management dezastruos, eu susţin în continuare că avem un personal supracalificat, de elită, care va face ca CF 2 să-şi recâştige prestigiul de altă dată – spital de referinţă al Capitalei”.
Pentru a înţelege mai bine roiul de interese care „bâzâie” în jurul Spitalului CF 2, reamintim câteva detalii. În 2002, s-a reuşit cu chiu cu vai intabularea cadastrală, dar nu în totalitate. 4.500 de metri pătraţi au rămas pe spaţiul public, care au fost retrocedaţi, în 2008, unor cetăţeni din Voluntari. La scurtă vreme, cei 4.500 mp au intrat în posesia unor personaje mai puţin anonime şi anume Verginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea. Era şi firesc, nu puteau ieşi în faţă de la început, s-au folosit de nişte intermediari anonimi.

Cine a pus magiun pe clanţă?
Şi acum, câteva cuvinte despre un posibil Plan B. În acest moment, pe terenul astfel pierdut, societatea Bog Art Office a început să se ocupe serios de ridicarea unui imobil de 16 etaje. Absolut întâmplător, luni seara, pe la ora 21,30, lângă magazia cu materiale a spitalului, aflată în imediata vecinătate a noilor proprietari, a izbucnit un incendiu. De fapt, era un foc mocnit, aranjat din lemne şi material plastic. Focul n-a apucat să se extindă, graţie atât vigilenţei personalului medical, cât şi a celorlalţi angajaţi care, în cunoştinţă de cauză despre cei care poftesc la terenul spitalului, suflă şi în iaurt. Au simţit miros de fum, s-au dus să vadă de unde provine şi au anunţat pompierii. Incendiul a fost „strangulat” din faşă. Zvonul explicativ care a fost lansat dă vina pe nişte aurolaci care cică ar fi vrut să se încălzească. Aşa o fi, dar aurolacii se încălzesc de obicei la foc cu flacără, nu la foc mocnit, care scoate doar fum. Or fi nişte aurolaci cu jeep-uri? Greu de răspuns, dar e bine de luat în considerare şi această eventualitate, măcar ca ipoteză de lucru.
Denisa Popovici, care apără cu dinţii spitalul şi drepturile angajaţilor de aici, nu se consideră singură în cauza ei. „Spitalul ăsta a fost sfinţit, în decembrie 2009, când a fost turnată piatra de temelie a viitoarei capele – spune ea. E un loc protejat şi apărat de Dumnezeu. Cei care au intenţii necurate ar fi bine să se gândească de două ori înainte de a acţiona”.

Citeste si pe CERTITUDINEA

DE CE URÂM FEMEILE? Frumuseţe şi modă

Este clar că, pentru a prezenta interes în ochii unui bărbat, o femeie trebuie să fie în primul rând frumoasă. Iar dacă e frumoasă intră automat în competiţie cu alte femei, la fel de dornice să prezinte interes. Aici începe să-şi spună cuvântul moda, care introduce repere artificiale de evaluare. Din acest moment, competiţia devine inechitabilă şi are câştig de cauză frumoasa cea mai sponsorizată. Ceea ce le determină şi pe celelalte concurente să-şi caute sponsori. Se ajunge, în cele din urmă, la o falsă competiţie şi la un fals sistem de valori.

Moda şi frumuseţea nu au fost întotdeauna complementare. Şi nu e sigur că acum ar fi. De altfel, amândouă sunt greu de definit.
Frumuseţea, zicea Aristotel, e un dar al zeilor, Socrate o considera o domnie de scurtă durată, Platon, o superioritate de la natură, Theofrast, o înşelăciune mută, Theocritos o pedeapsă de fildeş (ce frumos!), iar Carneade, o domnie fără paznici. „Frumuseţea seamănă cu fructele văratice – scrie Francis Bacon în Eseuri – care se strică lesne şi nu pot să ţină multă vreme; şi, de cele mai multe ori, ea dă naştere la o tinereţe desfrânată şi la o bătrâneţe ruinată”.
Aflăm dintr o emisiune TV că totalitatea elementelor şi substanţelor chimice care alcătuiesc corpul uman, evaluată la preţurile actuale, costă mai puţin de un milion de lei. Ce tulburătoare constatare că frumuseţea unei femei, oricine ar fi ea, e alcătuită din aceleaşi elemente şi costă tot atât!

Şi totuşi, frumuseţea a zăpăcit minţile multor bărbaţi, a declanşat războaie, a dărâmat imperii. „Tot ce-i deosebeşte pe oameni pare neînsemnat – observa şi Vauvenargues. Din ce e făcută frumuseţea sau urâţenia, sănătatea sau infirmitatea, deşteptăciunea sau tâmpenia? O uşoară diferenţă între organe, ceva mai multă sau mai puţină fiere etc. Şi, totuşi, acest ceva mai mult sau mai puţin are o însemnătate neţărmurită pentru oameni. Iar când judecă altfel greşesc”. Marele Balzac s-a recunoscut înfrânt de frumuseţe şi-i a acceptat supremaţia. A avut puterea şi demnitatea de a nu adopta filosofia vulpii care n ajunge la struguri: „Frumuseţea nu se poate dobândi. Este recunoscută pretutindeni şi valorează adesea mai mult decât averea şi talentul . N-are nevoie decât să se arate, pentru a dobândi. Nu i se cere decât să existe”.
Moda este şi mai greu de definit, întrucât, spunea scriitorul maghiar Aszalay Jozsef, „este un monstru care se naşte din sine însuşi şi, precum Saturn, îşi mănâncă propriii copii încă înainte ca noi să-i putem vedea. Monstrul e originar din Franţa, Dumnezeul lui e Frivolitatea, marele lui preot se numeşte Capriciu, Templul lui e Parisul şi piaţa de vechituri e cimitirul lui”.

Esenţa unui lucru e definită uneori de întâmplările pe care le generează. În cazul modei, relatarea lui Mihail Sevastos despre o întâmplare din perioada interbelică este cât se poate de cuprinzătoare. El povesteşte că, dintr-o greşeală de paginaţie, un model de pălărie feminină a apărut într-un ziar bucureştean cu fundul în sus. „Partea curioasă a chestiei – comentează autorul – este că, peste puţin timp, un număr important de doamne au apărut pe Calea Victoriei cu pălării întoarse. Care nu erau, de altfel, întru nimic mai puţin stranii decât unele pălării puse normal. Iată încă un mod de a lansa o pălărie nouă de damă” – îşi încheie Mihail Sevastos relatarea.
Dar cea mai lapidară şi mai plastică definiţie a modei îi aparţine însă lui Tudor Muşatescu: „Moda e una căreia îi eşti fidel, schimbînd-o”.

(Din cartea "DE CE URÂM FEMEILE?", în curs de apariţie)

Citeşte şi pe CERTITUDINEA

ION CREŢEANU DIN VOINEASA ÎN SĂPÂNŢA LUI TOADER ŞTEŢCA

ION CREŢEANU ÎN ŢARA OAŞULUI (III)

ION CREŢEANU ÎN ŢARA OAŞULUI (II)

ION CREŢEANU ÎN ŢARA OAŞULUI (I)

Elena Udrea a făcut pipi de la trambulină

Reamintim, pentru cei care nu ştiu, dar şi pentru cei care nici nu şi-au imaginat că avem aşa ceva, că în România există o Facultate de Arte Decorative şi Design (în cadrul Universităţii Naţionale de Arte) şi chiar o Societate a Designerilor Profesionişti. Niciodată structurile statului nu au apelat la aceşti specialişti cu studii academice care, din lipsă de actvitate în ţara lor, fac servicii de design profesionist altor ţări. În România toată lumea se pricepe la design, începând cu primarul Vanghelie şi terminând cu Elena Udrea. Rezultatul acestei “priceperi” se vede în ororile mobilierului stradal, printre care şi palmierii din sectorul 4 (palmierul, după cum se ştie, este o plantă reprezentativă pentru România de aceea – s-a gândit cineva – dă personalitate identitară capitalei ţării). Iar ce s-a întâmplat cu brandul turistic al României la Shanghai s-a văzut déjà. Mediocritatea şi iresponsabilitatea clasei politice sunt atât de… absolute, încât n-a fost suficient să fim proşti în ţara noastră, trebuia să vadă tot mapamondul. Elena Udrea a păţit, la Shanghai, ca în bancul cu Bulă care a făcut pipi în bazinul ştrandului şi a luat amendă. Dar nu pentru faptul în sine, ci pentru că a făcut-o de la trambulină. Asta a făcut şi ministrul Turismului: pipi de la trambulină! Din păcate, nu e singurul (singura). Tot guvernul face pipi de la trambulină. Adică sunt incompetenţi la scenă deschisă, pe toate canalele Tv şi pe toate paginile ziarelor, din ţară şi din străinătate. Sunt atât de incompetenţi încât până şi realizatorii logo-ului i-au luat de proşti şi le-au livrat, pe post de unicat, o frunză de serie, găsită pe internet. Noroc că un blogger a avut curiozitatea să verifice... Fiind mediocri, aceşti ipochimeni care ne conduc nu realizează faptul că sunt mediocri, nici felul cum sunt priviţi în mediile europene şi mondiale. Nu înţeleg nimic, de aceea se revoltă de răutatea presei. Cazul cu “Nea Sandu, ecluzele şi guvernul” ilustrează perfect nivelul la care se manifestă incompetenţa reprezentanţilor puterii. Cine-i de vină? Păi, în afară de protagoniştii direcţi ai sinistrei comedii politice, toţi cei care ştiu şi tac. Ştiu că există soluţii, ştiu şi care sunt acestea, şi totuşi tac. Mai sunt cei care au primit ordin să tacă. Şi mai sunt ceilalţi, care sesizează ce se întâmplă şi nu iau atitudine, preferând să aibă grijă exclusiv de curtea şi de casa lor. Adică mai mult de jumătate din populaţia conştienta. Reamintesc, în acest context, cuvintele lui Mihai Viteazu (autorul, după păreread mea, a primului “proiect de ţară”) adresate, într-o scrisoare diplomatică, hatmanului polon Stanislav Zolkiawski, după bătălia de la Călugăreni: “Iarăşi şi iarăşi vă rugăm stăruitor să va înduraţi de treburile creştineşti şi să stingeţi focul care arde paretele vecinului, înainte ca el să vă ajungă pe voi”. Reamintesc, de asemenea, relativ la tăcerea vinovată a celor mai mulţi dintre noi, despre existenţa câtorva proiecte salvatoare pentru România, care pot fi oricând instrumentate. Ele au fost concepute de Prof. Dr. Florian Colceag. Deşi le-am mai prezentat, consider că reluarea a trei dintre ele constituie o lectură utilă până la realizarea, de către Elena Udrea, a următorului brand de ţară…

MODELUL DE ŢARĂ

Programul de retehnologizare a României

Programul ROSBIR, de dezvoltare sustenabilă în regim de criză

Citeste si pe CERTITUDINEA