Din toată avalanşa de performanţe obţinute, în ultima lună, în lume, la licitaţiile cu obiecte de artă (9,6 milioane euro pentru “Prometeul” lui Brâncuşi şi 91,44 milioane euro pentru “Ţipătul” lui Edward Munch, la Sotheby’s New York, 28 de milioane pentru “FC 1” a lui Yves Klein şi 66,9 milioane euro pentru “Oranj, roşu, galben” a lui Mark Rothko, la Christie’s New York) cea mai importantă mi se pare, totuşi, una ce ar putea părea minoră: adjudecarea, într-o licitaţie la Paris, a lucrării unui tânăr pictor român pe nume Adrian Ghenie (35 de ani).
Lucrarea se numeşte “Pie Fight Study” (un ulei pe pânză de 55 x 53 cm), a fost estimată la 30.000 – 50.000 euro şi s-a vândut, pe 24 aprilie, la casa de licitaţii franceză Tajan, cu suma de 52.764 euro. Chiar dacă a fost o licitaţie cu scop caritabil, organizată pentru strângerea fondurilor necesare renovării Fabricii de Pensule de la Cluj, asta nu diminuează cu nimic performanţa tânărului artist băimărean. Pe care îmi permit să o judec nu prin preţul nominal al tabloului, ci din perspectiva poziţiei de start. Căci între zero şi unu este o distanţă mult mai mare decât între unu şi un million, de pildă, având în vedere că e vorba de o diferenţă între nimic şi ceva. Pe când, în cazul vânzărilor-mamut de la Sotheby’s şi Christie’s, e vorba de diferenţa între ceva şi oricăt. Edward Munch, Brâncuşi, Yves Klein şi Mark Rothko au pornit, la licitaţiile amintite, de la o platformă, déjà constituită, de milioane de euro. Adrian Ghenie a pornit aproape de la zero, fără greutatea unui prestigiu acumulat prin vânzări.
“Pie Fight Study” de Adrian Ghenie
Semnalasem, în urmă cu un an, o altă performanţă internaţională (ceva mai mică, e adevărat) a pictorului originar din Baia Mare: una dintre lucrările sale, intitulată „Swimming Pool”, fusese vândută, la o licitaţie a Casei Phillips de Pury & Company, din New York, cu onorabila sumă de 22.500 de dolari. Iată că Adrian Ghenie confirmă, prin exemplul propriei creaţii, ceea ce atunci abia se întrezărea, adică ieşirea din “carcasa” pre-ţurilor mărunte, în care este „înţepenită” creaţia artiştilor români tineri. Reiau aici o observaţie pe care o făceam anul trecut: în timp ce la Bucureşti totul se învârte în jurul numelor grele, de patrimoniu, tinerii artişti din Transilvania culeg primele roade ale creaţiei de artă contempăorană, în străinătate. Nu toţi, bineînţeles, doar cei mai responsabili pentru arta lor şi cei mai motivaţi să-şi afirme identitatea. Adrian Ghenie este exponenţial, în acest sens, atât prin puternica sa voinţă de afirmare, cât şi prin spiritul de breaslă, care lipseşte cu desăvârşire în capitală.
În timp ce artiştii bucureşteni zăbovesc încă în paradigma olteanului care pierde trenul şi remarcă, filosofic, că “aşa-i când n-ai lucrul tău”, aşteptând, în continuare să li se dea un tren, ardelenii şi-au luat şi tren şi şi-au făcut şi cale ferată. Explicaţie: spuneam că licitaţia de la Paris a fost organizată pentru scopul caritabil de a strânge fondurile necesare renovării Fabricii de Pensule de la Cluj. Dar nu pentru a o reda circuitului industrial, căci acesta nu mai există, ci pentru a o reconverti într-un spaţiu dedicat artei contemporane. Tinerii artişti clujeni sunt primii care sparg gheaţa mentalităţii provinciale a pieţei de artă, mobilizându-se în echipă pentru a construi o cale ferată cu două sensuri spre Europa. Licitaţia de la Paris a colectat, pentru centrul de artă contemporană Fabrica de Pensule, 121.712 euro.
P.S. Dan Puric îmi spunea, într-un interviu, că renaşterea culturală va începe nu de la centru, ci de la capilare. Se pare că aserţiunea e valabilă şi pentru piaţa de artă.
Sursă: certitudinea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu