Mihai Răzvan Ungureanu "clonează" CNSC-ul şi Modelul de Ţară al profesorului Colceag

Cred că opinia publică a greşit de două ori în privinţa lui Mihai Răzvan Ungureanu: o dată când l-a crezut prea deştept şi a doua oară acum, când îl crede mai prost decât este. Adevărul este undeva la mijloc, deşi cam la coadă: MRU este un ticălos viclean şi mediocru, exponent al sistemului care l-a propulsat vremelnic în poziţia de prim-ministru. Aduc în sprijinul acestei afirmaţii prestaţia sa de vineri seara, la emisiunea “La taifas cu Ion Cristoiu” de la B1Tv.

Două dintr-o lovitură!
După o lungă şi indignată dizertaţie pe tema furtului intelectual al lui Victor Ponta, fostul premier şi-a expus proiectul de constituire a unui ONG (a unei asociaţii, mai exact) care să polarizeze în jurul ei toate creierele naţiunii, din ţară şi din diaspora, să monitorizeze permanent mediul politic, indiferent de culoarea acestuia, şi să exercite o presiune permanentă asupra structurilor puterii.

Scopul acestei structuri de tip societate civilă este, conform intenţiilor declarate ale lui MRU, acela de a corecta deciziile acestora, prin expertiza şi competenţa specialiştilor din toate domeniile, care fac parte din acest ONG. Ceea ce vrea să facă domnul ex-prim-ministru este copy/paste după Modelul de Ţară al profesorului Florian Colceag, dar şi după Consiliul Naţional al Societăţii Civile (CNSC) care déjà există şi a fost impus de o realitate stringentă. MRU vrea pur şi simplu să-l “cloneze” (ca să nu mai utilizez termenul “plagiat”, care a început să-şi piardă semnificaţia), folosindu-se de coordonatele convenabile ale Modelului de Ţară.

Deci, două furturi dintr-o singură lovitură, ceea ce înseamnă că MRU nu-i lipsit în totalitate de competenţe: ştie să plagieze (na, că tot l-am folosit!) şi să dea impresia că e autor. Dar nu fură cuvânt cu cuvânt, pentru că EX-celenţa sa nu înţelege toate cuvintele proiectului respectiv, dar, mai ales, nu-i înţelege dinamica. La profesorul Colceag e vorba de Policy Making şi constă în constituirea unei echipe de specialişti, cei mai buni în toate domeniile, care “trebuie puşi în structuri care să dea continuitate programelor, indiferent ce guvern sau ce partid se succede la putere. E foarte simplu, e foarte avantajos, dar n-a făcut-o nimeni. Acum a devenit imperios necesar. Iar Parlamentul propriu-zis trebuie dublat cu o cameră de specialişti care să facă studiile de impact, studiile de analiză a nevoilor şi aşa mai departe şi care să împiedice apariţia unor legi abuzive sau aberante… Rezolvarea problemei naţionale – pentru că deja se pune problema existenţei noastre în viitor – nu poate fi făcută decât printr-un mecanism cooperativ clar, bine executat la nivelul specialiştilor, şi prin stabilirea unei relaţii foarte clare între putere şi stakeholderi, aşa cum se întâmplă în ţările în care problemele chiar se rezolvă…”. Iar stakeholderii, ca să explicăm şi acest termen al proiectului (făcut în limbajul specialiştilor internaţionali în programe de management al crizelor) sunt cei care care suportă consecinţele reglementărilor făcute de putere. Adică populaţia. (n.r. citatele sunt din interviul acordat, în februarie 2010, de Prof. Dr. Florian Colceag revistei CERTITUDINEA)

La punctul 11 al Platformei Civice a CNSC, pe care USL-ul se angajase să şi-o asume sub formă de contract social, Consiliul Naţional al Societăţii Civile formula următorul deziderat: “Constituirea unui Centru Naţional de Management al Crizelor şi Dezvoltare Durabilă, cu deschidere regională, alcătuit din specialişti creditaţi de CNSC, neimplicaţi politic şi cu experienţă naţională şi internaţională în domeniu; acest centru va funcţiona în directă corelaţie cu programele finanţate pe fonduri europene, independente de bugetul de stat”.

O strategie mizerabilă
Partea cea mai nesimţită a plagiatului lui MRU este aceea că, neavând o structură constituită din specialişti şi membri, îi recrutează din rândurile PDL-ului destructurat şi care se poate transforma, dacă mediul politic se comportă “necorespunzător”, din ONG în partid. Deci societatea civilă a fostului director SIE este o emanaţie a PDL-ului şi se va transforma într-un PDL cu altă pălărie, printr-un proces de pseudo-metamorfoză. Nu va avea niciun efect constructiv, evident, căci, dacă amesteci bălegar cu bălegar, rezultatul este bălegar. Iar dacă amesteci miere cu bălegar, rezultatul este tot bălegar. Problema este că, prin clonarea unei structuri existente (aceasta este, în momentul de faţă, CNSC), în spaţiul public se creează o confuzie gravă ce poate duce la compromiterea structurii reale. E ca şi cum, într-un meci de fotbal, ambele echipe ar avea echipamente identice.

Această strategie mizerabilă, de însuşire a unei imagini străine, a mai fost încercată o dată şi chiar a reuşit să păcălească, până la un punct. Este vorba de mult vânturatul proiect guvernamental CONACO al Andreei Vass, prin care au fost cooptaţi reprezentanţi cu performanţă ai mediului public şi de afaceri, pentru a realiza, împreună cu aceştia, o “vitrină” a României, cu exponate credibile. Era, în fond, o tentativă mârşavă de confiscare politică a valorilor, fără alt scop decât unul decorativ şi de portofoliu.

Pseudo-proiectul CONACO
Revista CERTITUDINEA, prin subsemnatul, şi Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR, prin Denisa Popovici, au fost incluşi în CONACO la recomandarea profesorului Colceag. Dar amândoi am fost "rejectaţi", după ce Denisa Popovici a prezentat proiectul de reformare a instituţiilor publice şi înainte de ziua în care coraportorul Ministerului Transporturilor i-a informat pe participanţi despre proiectul de privatizare al CFR-ului. Guvernul ştia că vom riposta, aducând în discuţie un alt proiect, acela de eficientizare rapidă şi cu costuri nesemnificative a CFR-ului, proiect care există de vreo patru ani şi e ţinut la conservare în seifurile ministerului, pentru ca nu cumva să-l citească cineva, înainte ca SNCFR-ul să fie complet falit…

Revin la clonele otrăvite ale lui Mihai Răzvan Ungureanu, reamintindu-le lui Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin că ceea ce MRU încearcă să facă, USL-ul are, dar ignoră. Din acest punct de vedere, fostul premier îi surclasează, pentru că şi-a dat seama că o victorie politică nu mai este posibilă decât cu sprijinul Societăţii Civile. Neavând-o, MRU încearcă să o simuleze. CNSC-ul, care este prototipul simulacrului, are şi specialiştii care ar putea relansa o platformă politică, şi cantitatea necesară de membri votanţi. Care pot deveni oricând adversari electorali ai USL-ului, dacă alianţa nu-şi respectă angajamentele...
CNSC-ul va lansa, pe 14 iulie, ultimul avertisment. Va fi, în acelaşi timp, şi primul miting de protest împotriva USL-ului.

P.S. În legătură cu povestea plagiatului, mi-aş permite să-i dau domnului Victor Ponta o sugestie, indiferent de maniera în care se va raporta la CNSC…
Japonezii au un proverb profund şi cât se poate de adecvat situaţiei amintite: “Cu samuraii lupţi ca samuraii, cu tâlharii lupţi ca tâlharii”. Traian Băsescu nu este samurai, dar este cel care-l numeşte pe primul ministru. Scandalul cu doctoratul vizează, de fapt, demisia primului ministru, pentru ca preşedintele să numească altul. Premierul a spus că, dacă se va dovedi că a plagiat, îşi va da demisia. N-a vrut să o spună, dar a spus-o. Probabil l-a luat gura pe dinainte… Însă n-a precizat când. Ar putea-o face, de pildă, după alegeri… E bună şi de replică…

Sursă: certitudinea.ro